Sănmărtean putea fi un fel de Fred Astair al fotbalului. Dansează cu Mingea pe teren ca şi cum ar strânge în braţe cea mai frumoasă femeie din lume, ca şi cum s-ar îndrăgosti şi reîndrăgosti de Ea la fiecare atingere, la fiecare mângâiere. Prinţul Sănmărtean şi Alteţa Sa Mingea ar putea fi un tablou din Romantismul secolului XIX, o sculptură de Donatello din epoca Renaşterii sau ar putea juca într-un film de Oscar. Cu Sănmărtean pe teren, o echipă poate renaşte într-o fază, într-o secundă, într-o sclipire de geniu. Nu, nu este o odă adresată lui Lucian Sănmărtean. E vorba de fotbalistul-artist, de jucătorul minunat care îţi umple sufletul de bucurie şi de emoţie atunci când îl vezi pe teren cu iubita lui Mingea lângă el. E amintirea şi nostalgia după Baratki, Dobrin, Hagi.

Mă uitam la el și parcă avea mingea legată de picior. N-avea decât opt ani. Era mai mic decat grupa mea cu un an si jumatate. Fiind foarte talentat, a facut fata. Dupa ce intra in posesie, nu aveai cum sa-i iei mingea. Ii dribla pe toti pana la poarta adversa.